duminică, 24 mai 2009

E un simplu gand al meu ...

Nu este nici juramant si pana la urma nici o promisiune.
Incerc sa il transform intr-un simplu gand si fara sa ma zbat prea mult, voi incerca sa ii vad puterea.
Voi astepta sa il vad cum reactioneaza si sa vad daca are valoare sau nu ... cuvantul meu din aceste clipe ...
Va fi ceva dezinvolt si totusi cu un scop ... va fi menit sa ma scape din hora asta in care sunt prinsa bine si par sa nu reusesc sa ma desprind.
Ma intreb cata credinta sa aiba un om si cata putere ca sa reuseasca sa treaca peste tot ?
Sa reuseasca sa omoare tot si sa inceapa din nou ...
Oare e vorba de putere, de credinta sau de cat de puternice sunt sentimentele, de cum a perceput totul, de cum si-a insusit totul ?
Daca eu nu gasesc intelegere oare as avea dreptul sa cer asta din jurul meu ? Oare de ce ma doare asa de rau ca numai eu vad totul atat de greu si aproape imposibil de trecut peste ? De ce tot ce-mi este in jur pare a avea puterea pe care eu nu o am ?
Cum toate au un sfarsit, stiu ca si asta va avea un unul... Se spune ca totul sta in vointa si in mainile tale, dar cand mainile iti sunt legate si vointa este ucisa de dor si resemnare, ce-ti ramane ?
Lupt cat pot, dar nu duc o lupta cu altcineva, o duc cu mine si sa nu spuna nimeni ca e usor.
Niciodata nu poti cunoaste sentimentul daca nu l-ai avut, niciodata nu poti intelege daca nu ai trait, niciodata nu poti ajuta daca nu intelegi...
Este ca un domino ... e suficient sa cada o singura piesa si totul se pierde exact sub ochii tai, fara a avea prea multe solutii sa mai indrepti ceva.
Nu va voi mai cere vreodata intelegere, daca la prima mica greseala din partea mea, imi intoarceti revoltati spatele lasandu-mi un mare gol in stomac.
Nu va voi mai cere ajutor, daca, vazand ca rezultatele nu apar asa repede si usor cum va asteptati, plecati imbufnati.
Sa va cer oare sa-mi luati locul ? Nu, tin prea mult la voi pentru a-mi permite asta, caci stiu ca in toata nebunia mea, e o mare durere si un mare adevar ce pentru voi va fi foarte greu de inteles.
Sa traiesti precum o fac ... e greu, sa gandesti precum eu gandesc ... e complicat, sa simti asa cum eu o fac ... e dureros.
Nu voi mai cere vorbe, nu voi mai cere imbratisari, nu voi mai cere sprijin, caci fiecare zi ce trece imi arata tot mai mult singuratatea unui suflet ...
Nu judeca caci nu exista drept pentru asa ceva, nu incerca sa intelegi caci nu vei avea puterea, nu incerca sa zgudui caci nici un cutremur nu se compara cu cel ce deja exista ... incearca doar sa fi acolo, ca atunci cand ridic privirea sa te vad si sa prind curaj ... nu mereu e nevoie de cuvinte ... uneori sunt mai mult decat puternice, simple prezente ...
Dar pana totul se va sfarsi, eu imi voi pastra gandul nestiut de nimeni, si atunci linistea mea va fi imensa caci desi atat de slaba ... am crezut in el atat cat am putut si se pare ca va fii suficient.
Toata increderea si puterea mea de om invins am pus-o in acest gand si sunt sigura ca va reusi.
Desi vad numai ruine, nu stiu de unde nebunia sa cred ca totul va fii bine ... poate ca si nebunia asta are un rol ... si e nebunia mea !
Nu va mai ramane nimic din ce am fost si totul se va schimba, vor ramane pure amintiri care nu vor mai avea nici macar puterea sa mai doara, vor ramane cugetari ale trecutului, fapte ale lui si ale mele care vor fi atat de slabe la sfarsit incat nici nu vor avea puterea sa mai trezeasca nici cel mai ascuns si timid gand. Vor fi simple amintiri ce vor asterne liniste seaca si dragoste moarta.
Nu subestima omul care a pierdut totul, asa am zis odata, si voi continua sa cred in cuvintele astea, caci intelesul lor are mai multe variante, eu am luat una, atat cat mi-a permis propria-mi conditie.
A ma intoarce acum din drum, inseamna a suferi mai mult decat daca as continua sa merg inainte, deci, nu-mi ramne decat sa urmez potecuta data...

Caci nici o lupta nu e mai grea si mai dureroasa decat cea cu tine insuti !
Voi astepta finalul, voi astepta sa vad daca din toata slabiciunea mea, a iesit ca mine, sau din toata revolta voastra a iesit ca voi ...
Hai sa asteptam in liniste, caci ea va fi ultima ce se va aseza ...

Un comentariu: