Sah Mat

Stateam intinsa in pat cu ochii curiosi, atintiti pe cd player de parca melodia mea preferata, care tocmai incepuse, se lasa vizualizata mai degraba, decat ascultata. Notele calde si oarecum triste ce anuntau jumatatea melodiei ma faceau sa ma simt ca si cum as astepta parca... Aveam impresia ca asteptam ceva iar notele nu faceau decat sa mareasca suspansul si curiozitatea.
Clipele s-au scurs asa, trezindu-ma tot mai mult sau facandu-ma sa ma pierd intr-o alta lume as putea zice.
Asteptam... asteptam sa... sa ma doara... Sa ma doara tradarea si lipsa lui, sa ma copleseasca dorul, sa ma inece lacrimile, sa ma chitesc de durere, sa tin ochii strans inchisi incercand sa alung imaginile dureroase si cuvintele taioase ce-mi puneau mereu stapanire pe ganduri.
Obrajii mi-au cazut cuprinsi de o caldura timida... o caldura si o roseata copilareasca. Asteptam durere... si aparu... Dar ceva era schimbat.
Durerea numai parea asa puternica sau cel putin eu numai paream asa slaba in lupta cu ea. Ceva numai era la fel... Un zambet obosit imi cuprinde fata...
Ochii se plimbau pe peretii camerei de parca ar vedea ceva... ceva ce nu era asa trist ca pana acum.
Mintea mi se impanzeste din nou de imagini si cuvinte dar nu erau aceleasi care imi provocau acea imensa durere ce ma facea sa uit sa respir... Erau mesaje in acele imagini, erau intelesuri in acele cuvinte... totul parea interesant de acceptat.
Nu stiu daca ma simteam ciudat in sensul acela ingrijorator. Simteam defapt ciudata liniste ce ma cuprindea timid. Oare o fii linistea de dupa furtuna sa zic asa? Sau inca o ultima incercare a sufletului meu de a ma minti dulce ca tptul va fii bine?...
Nu... Nu cred! Eram totusi prea epuizata pana si pentru a ma mai minti in incercarea de a mai supravietui inca o noapte... inca o zi...
Ceea ce simteam in seara aceea era prea linistitor... Cred ca realizasem un lucru: eu pot! Si pana la urma ce putea fii mai rau ca durerea ce ma chinuia in permanenta?
De un lucru eram sigura, ceva era diferit. Ca durerea incepea sa-si piarda din putere, sau ca eu reusisem sa o accept cu mai multa usurinta, ce mai conta?
Oare putea sa fie si acesta tot un semn rau cand tot ce simteam era liniste... supravietuire... nou... ? ...